Povestea abţibildului

Este vorba de un abţibild preţios, e viza de flotant.

La începutul anului universitar când s-au făcut cazările în cămin, am lăsat buletinul plus o taxă modică, pentru a fi vizat. După circa două săptămâni pe uşa palierului de la etajul unde locuiesc era un afiş, care anunţa că au sosit buletinele, să mergem să le ridicăm, începând cu nu ştiu ce oră. Zis şi făcut, după ora cutare mă deplasez la etajul trei parcă, să îmi iau buletinul. Stau la coadă, evident, ia buletinul de unde nu-i. Cel ce le împărţea îmi zice să întreb şi în partea cealaltă la cele nevizate. L-am găsit acolo. Era nevizat pe motiv că era deteriorat, deşi altele mai deteriorate ca al meu erau vizate, dar ăsta e norocul meu. Trebuia să-l schimb.

Oricum îmi planificasem ca la sfârşitul săptămânii aceea să plec acasă aşa că nu mi-am făcut griji. Ajung în Constanţa într-o zi de joi, rupt de oboseală după ce am condus 7 ore pe drumurile patriei, cu gândul că mă duc a doua zi şi rezolv tot. 

Vineri dimineaţă mă prezint la Serviciul de Evidenţă a Populaţiei, cu buletinul, certificat de naştere şi cu voie bună. Mă uit pe hârtiile alea postate pe pereţi şi constat că îmi lipsesc: timbrul fiscal de 4 lei, chitanţa doveditoare că am plătit taxa de schimbare a buletinului, dosarul plic, copia după certificatul de naştere, copia după buletin, copia după un alt act cu poză, actele casei în original şi copie şi cererea tip. După o alergătură de circa două ore reuşesc să adun toată hârţogăraia şi mă prezint iar la locaţia mai sus menţionată, de data asta fără voie bună. 

Două persoane în faţa mea şi mergea destul de bine. Vine şi rândul meu, intru, sărut-mâna stânga, sărut-mâna dreapta, înmânez dosarul unei doamne şi aştept. După douăzeci de secunde doamna mă întreabă: "Cine este proprietarul?", eu scârpinându-mă în creştetul capului, "Păi tatăl meu din câte ştiu.". La care tanti, "Şi unde este?". Trebuia să fie prezent şi proprietarul, adică tata, care era la muncă. Mă jur că pe afişele lor de la intrare nu scria că trebuia să fie prezent şi proprietarul, dar ce să-i faci, ca la noi la nimeni. Era deja ora 14 şi programul era până la 14:30. Asta e, vin luni.

M-am întors luni, şi datorită unor mici intervenţii am reuşit să obţin şi o mică urgentare, de la două săptămâni la una.

Următoarea săptămână joi, am primit buletinul prin curier rapid, iar luni am fost să-l vizez. Aici iar timbru fiscal, copie a buletinului, a carnetului de student, cerere tip pe care mi-au dat-o înapoi când mi-au dat şi buletinul şi dosar plic. Ştiam ce-mi trebuie şi m-am dus direct. A durat douăzeci de secunde. În zece-douăsprezece zile îmi pot lua buletinul vizat.

Nu înţeleg de ce durează atât să aplice un amărât de abţibild pe care scrie adresa curentă din Iaşi, cum nu înţeleg de ce ar fi durat două săptămâni reeditarea buletinului, iar permisul de conducere este gata in 24 de ore de la luarea examenului. Dacă poate cineva să mă lămurească prin ce procese fizice şi chimice trece buletinul meu, de trebuie două săptămâni să-l tipărească şi încă două săptămâni să-i aplice un rahat de abţibild, îl rog s-o facă. Voi fii profund recunoscător.

Numai bine!