E momentul

Da, a sosit timpul să mai scriu şi eu ceva pe aici. Ştiu! Ştiu, am dezamăgit, n-am mai scris de o lună. Cred că e cea mai lungă perioadă de inactivitate pe blog. Lipsa aceasta are la bază foarte mulţi factori, mult prea mulţi ca să îmi aduc aminte toată lista. Voi încerca să nu se mai repete, dar sincer unul dintre factorii ce m-au împiedicat să scriu în ultima perioadă, a fost lipsa de inspiraţie. Şi decât să scriu de dragul de a înşira câteva sute de caractere doar de dragul de a posta ceva, am zis că voi scrie când voi avea ce scrie. Nici acum nu pot să spun că dă inspiraţia pe afară, că nu pot să tastez atât de repede la câte idei am, dar mă chinui de dragul celor care se obosesc să mai arunce un ochi pe aici, dacă nu cumva au renunţat în tot acest timp.

În luna asta de absenţă de pe blog s-au întâmplat o groază de lucruri şi culmea, toate bune şi foarte bune. Acum sunt în Iaşi, într-un cămin oarecare, cu condiţii decente, pentru care a trebuit să stau la cozi să completez 10 la n formulare cu aceleaşi date, date care parţial se vor schimba, că tre să îmi schimb buletinul, dar asta e altă poveste. 

Cam atât deocamdată, prea mult strică. Promit că îmi voi agita bostanul pentru un articol şi mâine. Găsesc eu ceva interesant să abordez. Noapte bună!

Numai bine!