După cum zice şi titlul, de vreo 3 zile stau în fundul patului cu febră, frisoane, transpiraţie, pastile şi toate cele. Probabil vă întrebaţi cum naiba am reuşit să răcesc în plină vară. Răspunsul e cât se poate de simplu: Am stat în curent!.
Febra nu a fost prea mare, 38,5 fiind cea mai mare, dar a fost de ajuns să mă ţină în pat. Chef de blog şi blogging nu am avut, de abia dacă am deschis laptopul şi dacă l-am deschis n-a stat prea mult.
Cum altceva nu puteam să fac am pierdut vremea la televizor, am văzut vreo 8 filme şi ţinând cont că în ultimele 3 luni singurele filme pe care le-am văzut integral au fost la cinema, reprezintă un record. Pe lângă filme am urmărit cam toate transmisiile de la Jocurile Olimpice, mai puţin defilarea românilor de la deschidere, pe care am ratat-o şi în reluare :|. În schimb am văzut finala la Judo în care Alina Dumitru a câştigat aurul de vreo 4 ori. Calificările la canotaj, gimnastică masculin, gimnastică feminin nu am vazut pentru că nu m-am putut trezi la 5 am şi pe această cale mulţumesc TVR că a dat în reluare aşa cum se lăudau. Totuşi m-am ofticat că am fost nevoit să văd ceea ce a vrut TVR sau Eurosport să văd. Preferam un program Pay per view în care să-mi aleg eu ce competiţie să văd, dar mai durează la noi.
Mă bucur pentru sportivii români care au ajuns la Olimpiadă, cum spunea şi Pierre de Coubertin, important e să participi! Faptul că participi la Olimpiadă, competiţia în care participă doar cei mai buni, este o recunoaştere a efortului depus în pregătire, în anii sacrificaţi pe antrenamente şi compromisuri. Medaliile vin şi ele ca o confirmare a acestora, dar devinde din ce în ce mai greu să ţii pasul cu rezultatele fenomenale ale celor care au condiţii foarte bune de pregătire. Un exemplu bun a fost chiar azi la calificarile probei de înot 200 m fluture, unde sportivul nostru, Ionuţ Gherghel, a bătut recordul naţional terminând proba pe locul 5, la 3 secunde în spatele câştigătorului, americanul Phelps. De altfel înotul a bătut cele mai multe recorduri olimpice şi mondiale până acum şi asta numai în calificări, ceea ce mi se pare fenomenal.
Arhi, sancţionează aici presa sportivă din românia şi mai precis cele două ziare principale, pentru că fotbalul era pe prima pagină deşi erau subiecte mult mai bune în ziua aceea, medalie de aur la judo, calificări în finale, chestii d-astea minore, care nu se pot compara cu circul nostru de toate zilele.
Ce-i drept omul are dreptate, dar eu sunt de părere că publicitatea, ridicarea în slăvi şi laudele sunt pentru cei care sunt obişnuiţi cu aşa ceva, cu o astfel de presiune. Cei care nu au parte de aşa ceva zilnic, cum sunt cei din sporturile mai puţin mediatizate, pot fi influenţaţi într-un mod negativ. Eu prefer să fie rezultate şi să nu fie mediatizare, decât să nu fie rezultate şi mediatizare la maxim cum a fost la Euro.
Aştept în continuare finalele la inot, canotaj, gimnastică şi sper să se ajungă în finale la handbal şi box. Apoi urmează ateltismul.
Numai bine!
Febra nu a fost prea mare, 38,5 fiind cea mai mare, dar a fost de ajuns să mă ţină în pat. Chef de blog şi blogging nu am avut, de abia dacă am deschis laptopul şi dacă l-am deschis n-a stat prea mult.
Cum altceva nu puteam să fac am pierdut vremea la televizor, am văzut vreo 8 filme şi ţinând cont că în ultimele 3 luni singurele filme pe care le-am văzut integral au fost la cinema, reprezintă un record. Pe lângă filme am urmărit cam toate transmisiile de la Jocurile Olimpice, mai puţin defilarea românilor de la deschidere, pe care am ratat-o şi în reluare :|. În schimb am văzut finala la Judo în care Alina Dumitru a câştigat aurul de vreo 4 ori. Calificările la canotaj, gimnastică masculin, gimnastică feminin nu am vazut pentru că nu m-am putut trezi la 5 am şi pe această cale mulţumesc TVR că a dat în reluare aşa cum se lăudau. Totuşi m-am ofticat că am fost nevoit să văd ceea ce a vrut TVR sau Eurosport să văd. Preferam un program Pay per view în care să-mi aleg eu ce competiţie să văd, dar mai durează la noi.
Mă bucur pentru sportivii români care au ajuns la Olimpiadă, cum spunea şi Pierre de Coubertin, important e să participi! Faptul că participi la Olimpiadă, competiţia în care participă doar cei mai buni, este o recunoaştere a efortului depus în pregătire, în anii sacrificaţi pe antrenamente şi compromisuri. Medaliile vin şi ele ca o confirmare a acestora, dar devinde din ce în ce mai greu să ţii pasul cu rezultatele fenomenale ale celor care au condiţii foarte bune de pregătire. Un exemplu bun a fost chiar azi la calificarile probei de înot 200 m fluture, unde sportivul nostru, Ionuţ Gherghel, a bătut recordul naţional terminând proba pe locul 5, la 3 secunde în spatele câştigătorului, americanul Phelps. De altfel înotul a bătut cele mai multe recorduri olimpice şi mondiale până acum şi asta numai în calificări, ceea ce mi se pare fenomenal.
Arhi, sancţionează aici presa sportivă din românia şi mai precis cele două ziare principale, pentru că fotbalul era pe prima pagină deşi erau subiecte mult mai bune în ziua aceea, medalie de aur la judo, calificări în finale, chestii d-astea minore, care nu se pot compara cu circul nostru de toate zilele.
Ce-i drept omul are dreptate, dar eu sunt de părere că publicitatea, ridicarea în slăvi şi laudele sunt pentru cei care sunt obişnuiţi cu aşa ceva, cu o astfel de presiune. Cei care nu au parte de aşa ceva zilnic, cum sunt cei din sporturile mai puţin mediatizate, pot fi influenţaţi într-un mod negativ. Eu prefer să fie rezultate şi să nu fie mediatizare, decât să nu fie rezultate şi mediatizare la maxim cum a fost la Euro.
Aştept în continuare finalele la inot, canotaj, gimnastică şi sper să se ajungă în finale la handbal şi box. Apoi urmează ateltismul.
Numai bine!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu