Am fost azi in Eforie Nord, program de relaş, plajă, prieteni chestii de genul. Nu e important ce am făcut eu acolo, important e ce am văzut, mai bine spus ce m-a oripilat.
Sărim peste partea cu mersul bară la bară, doar 1 milion din cele 23 de români stau în vecinătatea ţărmului Mării Negre, iar restul se înghesuie pe unde apucă pentru câteva zile de prăjit la soare şi bălăcit. Ei bine nu chiar toţi, unii mai stau pe acasă, alţii se duc prin alte ţări. Lucru care mi se pare destul de isteţ având în vedere starea deplorabilă a litoralului nostru, moral, reprezentată prin gioarsele de pe plajă şi fizic prin calitatea serviciilor oferiteţăranului cetaţeanului.
Cobor eu din microbuzul care m-a adus de la Constanţa, dau de o tonetă ce vinde Slush sau cum mama mă-sii s-o numi lichidul ăla verde jumate îngheţat, ultima modă pe la noi. În faţa tonetei o familie, el, ea şi ploada, 4-5 ani. Copila copil, a văzut, vrea, mama probabil prea bătută de soare/soţ la ei în bătătură îi adresează următoarele cuvinte copilei: "Lasă fă, că îţi iau altă dată!". Ce m-a lăsat perplex a fost acel apelativ "fă" adresat unei fetiţe de 4 ani. Cu astfel de mamă copila va fi vedetă peste câţiva ani, pe pitzipoanca.org sau oricare alt site de profil. Trist.
În faţă la Gogoaşa Înfuriată, care apropos acum funcţionează în plin şantier, stând şi aşteptând o terţă persoană, am fost obligat să aud live-promoul mega-super-giga-extraordinarului concert susţinut de doi manelişti de renume, 100% live cu orchestră la teatrul de vară. Portavoci, manele, dedicaţii pe moment etc., prostie la pătrat. Cântau ăla cu nume de produs alimentar şi ăla de a fost copil când a apărut el, dar pe parcurs s-a "maturizat" cu vreo 2 cm şi a renunţat la titulatură, asta în cazul în care chiar vă interesa să ştiţi cine cântă. Se puteau face şi dedicaţii cu numai 10 RON bucata, presupun că ieşea un fel de pomelnic ca la biserică.
După ce m-am întâlnit cu persoana, defapt persoanele, m-am laminat prin aglomeraţie şi am ajuns pe plajă. Evident că era plin, nu mă aşteptam să fie liber. Ne aşternem prosoape, cearşafuri şi toate cele şi ţuşti în apă, unde de altfel era la fel de full. Am stat ca nişte tăiţei în supă, nu puteai să dai mâini că sigur loveai pe cineva.
M-am întors eu pe prosop şi am încercat să prind câteva raze de soare. Evident că nu am putut, prin dreptul meu vânturandu-se o groază de oameni. Lângă mine la vreo 2 metrii nişte vecini de parcelă săpau o groapă spre a îngropa pe cineva acolo. E o manie asta cu îngropatul în nisip, o făceam şi eu. La 5 ani! Doamnele, pardon, ţărăncile urlau cât le ţineau plămânii, râdeau, se înjurau amical, se mai băteau un pic cu nisip, se mai înjurau un pic. Comportament civilizat, ştiţi voi. Au reuşit s-o convingă pe una să intre în groapă şi au început s-o îngroape, în acelaşi timp cântându-i veşnica pomenire :|. Nu vezi aşa ceva zilnic.
Bineînţeles că şi pe plajă umblau băieţii cu portavocea să vândă bilete la marele concert, vânzători de pormub care făceau rime, piatră ponce, nămol, îngheţată, tot tacâmul. Dar numai când nu patrula poliţia. Da, poliţia! Ce-i drept un tânăr şi o tânără, dar totuşi reprezentau autoritatea, măcar cu uniforma.
După aceste experienţe de azi, mi-am zis că nu trebuie să mă mai mire nimic. Avem o ţară plină de ţărani, ai căror 7 ani de acasă lipsesc şi la 40. Generalizarea nu trebuie să supere pe nimeni, cine se supără, se simte şi asta trebuie să ridice un semn de întrebare. Erau foarte mulţi care se comportau cum trebuie, la locul lor, nu urlau veşnica pomenire, nu încercau să îmi bage pe gât porumb fiert şi nici bilete de concerte, iar pentru aceştia eu îmi scot pălăria imaginară şi fac o plecăciune. Închei articolul acesta cu speranţa că noi ăştia care încercăm să facem diferenţa vom reuşi cândva să ne impunem.
Numai bine!
Sărim peste partea cu mersul bară la bară, doar 1 milion din cele 23 de români stau în vecinătatea ţărmului Mării Negre, iar restul se înghesuie pe unde apucă pentru câteva zile de prăjit la soare şi bălăcit. Ei bine nu chiar toţi, unii mai stau pe acasă, alţii se duc prin alte ţări. Lucru care mi se pare destul de isteţ având în vedere starea deplorabilă a litoralului nostru, moral, reprezentată prin gioarsele de pe plajă şi fizic prin calitatea serviciilor oferite
Cobor eu din microbuzul care m-a adus de la Constanţa, dau de o tonetă ce vinde Slush sau cum mama mă-sii s-o numi lichidul ăla verde jumate îngheţat, ultima modă pe la noi. În faţa tonetei o familie, el, ea şi ploada, 4-5 ani. Copila copil, a văzut, vrea, mama probabil prea bătută de soare/soţ la ei în bătătură îi adresează următoarele cuvinte copilei: "Lasă fă, că îţi iau altă dată!". Ce m-a lăsat perplex a fost acel apelativ "fă" adresat unei fetiţe de 4 ani. Cu astfel de mamă copila va fi vedetă peste câţiva ani, pe pitzipoanca.org sau oricare alt site de profil. Trist.
În faţă la Gogoaşa Înfuriată, care apropos acum funcţionează în plin şantier, stând şi aşteptând o terţă persoană, am fost obligat să aud live-promoul mega-super-giga-extraordinarului concert susţinut de doi manelişti de renume, 100% live cu orchestră la teatrul de vară. Portavoci, manele, dedicaţii pe moment etc., prostie la pătrat. Cântau ăla cu nume de produs alimentar şi ăla de a fost copil când a apărut el, dar pe parcurs s-a "maturizat" cu vreo 2 cm şi a renunţat la titulatură, asta în cazul în care chiar vă interesa să ştiţi cine cântă. Se puteau face şi dedicaţii cu numai 10 RON bucata, presupun că ieşea un fel de pomelnic ca la biserică.
După ce m-am întâlnit cu persoana, defapt persoanele, m-am laminat prin aglomeraţie şi am ajuns pe plajă. Evident că era plin, nu mă aşteptam să fie liber. Ne aşternem prosoape, cearşafuri şi toate cele şi ţuşti în apă, unde de altfel era la fel de full. Am stat ca nişte tăiţei în supă, nu puteai să dai mâini că sigur loveai pe cineva.
M-am întors eu pe prosop şi am încercat să prind câteva raze de soare. Evident că nu am putut, prin dreptul meu vânturandu-se o groază de oameni. Lângă mine la vreo 2 metrii nişte vecini de parcelă săpau o groapă spre a îngropa pe cineva acolo. E o manie asta cu îngropatul în nisip, o făceam şi eu. La 5 ani! Doamnele, pardon, ţărăncile urlau cât le ţineau plămânii, râdeau, se înjurau amical, se mai băteau un pic cu nisip, se mai înjurau un pic. Comportament civilizat, ştiţi voi. Au reuşit s-o convingă pe una să intre în groapă şi au început s-o îngroape, în acelaşi timp cântându-i veşnica pomenire :|. Nu vezi aşa ceva zilnic.
Bineînţeles că şi pe plajă umblau băieţii cu portavocea să vândă bilete la marele concert, vânzători de pormub care făceau rime, piatră ponce, nămol, îngheţată, tot tacâmul. Dar numai când nu patrula poliţia. Da, poliţia! Ce-i drept un tânăr şi o tânără, dar totuşi reprezentau autoritatea, măcar cu uniforma.
După aceste experienţe de azi, mi-am zis că nu trebuie să mă mai mire nimic. Avem o ţară plină de ţărani, ai căror 7 ani de acasă lipsesc şi la 40. Generalizarea nu trebuie să supere pe nimeni, cine se supără, se simte şi asta trebuie să ridice un semn de întrebare. Erau foarte mulţi care se comportau cum trebuie, la locul lor, nu urlau veşnica pomenire, nu încercau să îmi bage pe gât porumb fiert şi nici bilete de concerte, iar pentru aceştia eu îmi scot pălăria imaginară şi fac o plecăciune. Închei articolul acesta cu speranţa că noi ăştia care încercăm să facem diferenţa vom reuşi cândva să ne impunem.
Numai bine!
1 comentarii:
:))))))) Ai vrut Eforie, Eforie sa ai :)))
Pupu
Trimiteţi un comentariu